Sfantul Constantin a ramas cunoscut pana in timpurile noastre mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marcheaza intrarea in legalitate a religiei crestine pe intreg cuprinsul imperiului, pentru prima oara in istorie, precum si pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea in anul 325; aceste actiuni sunt considerate factori majori ai raspandirii religiei crestine. Reputatia sa de primul imparat crestin a fost recunoscuta de catre istorici, incepand cu Lactantiu si Eusebiu de Cezareea, pana in timpurile noastre, desi in mediile neortodoxe inca mai exista dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de sprijinul pe care l-a aratat in continuare zeitatilor pagane, precum si de faptul ca s-a botezat abia spre sfarsitul vietii.
Biserica il cinsteste in randul sfintilor, in ceata dreptilor, praznuindu-l impreuna cu mama sa, sfanta imparateasa Elena, pe 21 mai, fiind numiti „Sfintii Mari Imparati, intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa Elena”.
