Mult folos afla crestinii care se ostenesc citind carti duhovnicesti. Citirea indelungata le va fi socotita o nevointa, mai ales atunci cand este insotita de rugaciune si de urmarea faptelor bune care ne sunt puse inainte. Si dupa ce terminam de citit o carte care ni s-a parut deosebita, sa o imprumutam si altora. Sau, daca putem, chiar sa le-o daruim celor pe care cele scrise i-ar putea ajuta. Si nu credem ca ajutorarea aproapelui se margineste numai la mancare si imbracaminte. Nu, hrana duhovniceasca este cu mult mai importanta. Sa ii ajutam pe altii cat ne sta in putinta si Dumnezeu care a primit cei doi bani ai vaduvei va primi si mica noastra „jertfa”.
Pacate avem cu totii si ca sa ne ridicam ne poate ajuta mult o carte bine scrisa. Si ajutandu-i pe altii sa se ridice, si punandu-le inainte o carte se zidesc mai mult decat dacz ar auzi neputincioasele noastre cuvinte, nu mica va fi rasplata noastra. Si chiar preotilor – care poate ca fiind prinsi cu atatea treburi nu mai au timp sa caute prin librarii – le-am putea darui cate o carte.
