Sfatuire Duhovniceasca asupra celui de pe urma veac

Auror: Ieromonah Martirie Paduraru

„Caracterul lumesc al societatii a fost lasat sa-si puna amprenta asupra misiunii ortodoxe, care daca ar fi lasata in directia aceasta, ar fi devenit, pur si simplu, o forma de protestantism de rit rasaritean -, adica ar fi pastrat citeva aspecte exterioare ortodoxiei, dar in esenta ei nu ar fi fost practic cu nimic diferita de protestantismul lumesc devenit religie.” (Cuv. Serafim Rose)

Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta si a pazi adevarul in cele despre mintuire este din ce in ce mai anevoios. Adevarul este persoana lui Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Acest Adevar, omul modern, „omul nou” nu il mai primeste, il reinterpreteaza dupa criterii umanistrationaliste, cautindu-l in puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc., croindu-l dupa chipul si asemanarea lui decazuta.

 Vorbind despre „dumnezeul” lumii moderne, Parintele Serafim Rose spune ca „omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cit mai fidel dupa tiparul noilor vremuri, preocupat de stiinta si afaceri; de fapt una dintre intentiile primordiale ale gindirii moderne a fost aceea de a confectiona un asemenea dumnezeu”. Asadar oamenii si-au schimbat nu doar gindirea despre Dumnezeu, ei au schimbat insusi „dumnezeirea” de care se vor condusi, nascind un „nou dumnezeu” care se deosebeste vadit de Dumnezeul Vechiului si Noului Testament cunoscut si iubit de crestini. Acest „dumnezeu” nu reproseaza fapturii incalcarea Scripturilor, nu mustra pacatul, nu pedepseste reaua credinta, nu cearta faradelegea. Dimpotriva, iubeste impotriva adevarului, uneste impotriva dreptatii, inlatura muceniceasca jertfelnicie in Hristos prin promovarea impacarii cu ratacirile necredinciosilor, indragind global si nivelator intreaga suflare. Nu indispune, nu supara, nu deranjeaza.