Savarsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor in dumnezeiescul Trup si Sange, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin acestea, dobandesc si inlesnesc implinirea acelui efect si acelui scop, sunt rugaciunile, cantarile, citirile din Sfanta Scriptura si, in general, toate cele ce se savarsesc si se rostesc, cu Sfanta randuiala, inainte si dupa sfintirea darurilor.
Este adevarat ca Dumnezeu ne da in dar toate cele sfinte, fara ca noi sa-i dam nimic in schimb; totusi, El ne cere neaparat sa ne facem vrednici de a le primi si a le pastra, caci nu face parte de sfintire decat celor ce s-au pregatit in felul acesta. Asa se cuvine sa primim botezul si ungerea cu sfantul mir, asa si gustam din ospatul infricosatei Cine. Acest lucru l-a aratat Domnul in pilda semanatorului, cand a spus: „Iesit-a semanatorul” nu ca sa are tarina, ci ca sa „semene”2 , dandu-ne sa intelegem ca aratura si toata pregatirea trebuie facute mai dinainte.
Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, sa ne infatisam pregatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie sa existe si in slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregatire in acest scop: sunt rugaciunile, cantarile si tot ce se savarseste sau se rosteste intr-insa, dupa rinduiala sfanta. Acestea ne sfintesc si ne fac in stare, pe de o parte ca sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta ca sa o putem pastra si sa ramanem cu ea.
